http://dreams-factory-999.blogspot.com/

 Casa noua!~

 I've learned to lose
I've learned to win
I've turned my face against the wind
I will move fast
I will move slow
Take me away I have to go...

Eat me!#Drink me!

"joi, 15 aprilie 2010

this is all.

Am incercat mult prea mult să fac ceva pentru ceea ce unii au numit nimic,am incercat dar acum văd clar şi bine că nu mai este nevoie să fac nimic,pentru că pur şi simplu nu mai am ce să fac,pentru că eu,eu nu mai trebuie să apar in acel decor, este un fel in care cineva iti spune un uşor "rămas bun",şi se simte atunci când simţi că nu mai ai loc...nu mai vreau să rămân pe loc atunci când mă simt in plus,aşa cum făceam de multe ori,nu vreau să ocup un spaţiu degeaba...nu vreau sa fiu "oaia neagra"...
  Renunţ la fel cum voi renunţa şi la acest blog.ok?...
Şi chiar imi pare rău pentru clipele in care poate am fost falsă cu unii,sau poate in clipele când mi-a fost frică să spun adevărul.Şi imi pare rău că nici acum nu pot spune prea multe,pentru ca nu vreau să spun prea multe...doar că eu nu am loc,nu am loc acolo,acolo unde cândva aveam un loc spcial(asta e,daca nu platesc chiria:-j)ha ha!. Doar după asta pot da de un alt "el" şi gata....Şi poate atunci voi râde de incapabilitatea mea,prostia mea,şi felul cum "ma ranesc" singură...gata...am renuntat...la tot."

Stiu sigur faptul ca atunci unii nu si-au dat seama de asta si nici macar eu.Dar este cazul. Mentionez ca nu imi inchid blog'ul,este doar o postare mai veche,care imi aduce aminte de mine...cea de care uneori imi este dor. Chiar nu imi pasa de atitudinea altora.Chiar eram naiva si gata sa cad la pamant pentru niste vorbe. Si era si un joc de cuvinte si vorbe pe care il adoram,jocul cuvintelor lui care imi faceau zilele uneori fericite,alteori confuze sau triste... Iar acum,ne-am schimbat.nu mai existam noi cei de atunci,timpul ne-a schimbat sufletele transformandu'le incet incet in aceeasi uniformitate ca a tuturor, devenim ca ei...ca ceilalti toti. Vezi asta? Si nu putem omite...

Si chiar intr-un fel imi este dor de jocuri de cuvinte si minciuni naive.Joaca de-a iubit'ul...ce joc frumos...dar, prea amestecat. 

Sti,odata am plecat din Bucuresti spundandu'ti cu o seara inainte,ai fost atat de revoltat de acest lucru,ca nu ai putut fi la liceu...sa iti iei la revedere. Pentru moment ma simteam zapacita,ca un copil indragostit,dar eram atat de fericita caci in ciuda faptului ca iti ignoram prezenta ai fi vrut sa ma vezi inainte sa plec. 

Si tu,cel de atunci...in ciuda faptului ca aparentele inseala,sa ca iubirea ta iti era confuza, imi placea atat de mult ca ma opreai din cand in cand atunci cand vroiam sa renunt la totul...cu orice...cu o imbratisare,sau cu un sarut... 

Si s-au intamplat atatea,impreauna...dar jocurile au un sfarsit,iar uneori nu poate fi fericit...ti-am zis ca totul este in regula,dar oamenii mint...suntem facuti sa mintim,iar minciuna nu face parte din prietenie...

De 1 martie...fugeam de tine iar tu nu vroiai decat sa imi dai un martisor(vezi ce copil sunt,imi era atat de frica sa te confrunt,sa mai zic ceva...) dar pana la urma am fost nevoita sa ma opresc din fuga mea.

Au trecut 3 luni...si au fost relatii...sti tu,stiu eu...ca filmul s-a terminat...film prost,precum zicea melodia...vama veche. 

Dar omit,nu va trece mai mult,caci trebuie sa nu mai numar timpul care a trecut iar tu nu ai facut nimic sa opresti... trebuie sa ma opresc si eu,caci tu nu ai oprit. 

Timpul asta...ce inselator este.

(Mai sti cand ai venit de la mare* ce nerabdatoare am fost sa te vad.... )

"Guma care te face sa te indragostesti de mine"...mi-ai spus, se pare ca a functionat atunci.Ce amuzant erai. Dar unde esti?

Statie de ratb.Si atatea minute indelungate,ratb'uri ratate, tachinari...saruturi furate.Paravan dupa care ne ascundeam..... Nu cred ca mai are rost sa mai omit sa zic ceva....

*Trebuie sa fac o paranteza,imi pare rau ca i-am ascuns atat de multe unei prietene,incat ea a crezut ca am tradat'o,am tinut si tin la ea foarte mult,dar efectiv unele lucruri trebuiesc alese sa fie ascunse de dragul de a nu ranii persoanele din preajma. Sper sa inteleaga ca am facut'o de dragul ei...

Am fost fericita,si uneori trista.Am atins ambele extreme... pentru un moment... 

Ora 7 dimineata? Cine ar mai fi facut asta?... Doar ca sa te vada,doar pentru o imbratisare?...

Si stiu ca a fost un ceai cald...delicios.

Stelele/Balansoarul.... 

Luna...

Si noi... Adica,actuali eu si tu...

Dar stai,tu nu esti tu...

Gelozia...sti,uneori are o deosebita dreptate...

*
Esti atat de amuzant.Atat de patetic acum. Infigi cutitul in rana,si il rasucesti. In a ta... caci ale mele s-au cicatrizat. Dar nu ai fost tu aici sa tragi de sfori,le-ai taiat...si m-ai lasat sa cad.

*

Odata am stat o ora in ger sa te astept...Doar sa vorbim. Cand ai venit m-ai intrebat de ce nu am intrat la caldura.Am fost atat de ametita de ceea ce urma sa zic incat uitasem complet ca pot itnra intr-un loc cald.

*

M-ai strans in brate si mi-ai zis ca nu ma poti iubii,dar ca tii la mine. 

*

Minciuni. Dar totusi nu ai vrut sa lasi totul asa cum ar fi trebuit...era tentant jocul.Erau atat de multe puse in joc,atat de multe...si nu ne-am gandit decat la propriile placeri...

*

Aveai dreptate atunci...dar ne-am afundat tot mai mult.Incat amandoi doream sa devoram tot ce mai era din noi,ca niste pradatoare lacome,nu am incetat sa ne saturam nici un moment... eu stiam,si banuiesc ca si tu stiai, era o dulce greseala...cine ar fi ratat'o?

*

Sti tu... Sa zic un stop este prea putin...este necesar mai mult de un stop. Caci tu,acel tu,nu esti tu...ai vrea...dar nu,este ca si cum nu ai fi existat... ti-am spus de atatea ori,tu nu mai esti tu...

Te iubesc! era sa strige demonul în a lui noapte,
Dara umbra-naripata a lui buze le înmoaie;
Nu spre-amor,spte-nchinaciune el genunchii-si încovoaie
Si asculta dus din lume a ei dulci si timizi soapte.(M. Eminescu)

3 luni~!

Si inca nu stiu de ce.Ar fi putut fi mai bine decat cazul in care mai multe persoane sunt obligate sa se arunce in gol. Dar cum?

"And there is nothing worse in the world than thinking you have a chance,when you really don't "

Nu mi-ai crede motivele intemeiate.

Nu ai crede ce ma facut sa gandesc astfel. Nu ai mai crede. Un sfarsit de iarna,in inceput de primavara,urmeaza o zi fara rost,plina de inimioare si stelute,dar...au mai fost astfel de zile,si au trecut pe langa mine.

Nu ai intelege de ce am facut asta...Nu ai intelege.

O zi.Au fost si altele. Dar acuma au fost mai multe,au fost prea multe in care am vorbit cu mine,si in care mi-am repetat "nu va fi asa,nu e bine asa"... atat de multe... Te-am privit,si am gandit ca poate vei intoarce privirea,si poate vei zice ceva...Dar am ramas cu privirea mea tintita in gol.Evitand...

Nu ai intelege,nu ai intelege vreodata.

Am inghitit cuvinte.Si am urat atat de mult.Am privit atatia pasi in urma mea si niciodata nu am avut curajul sa zic, sa opresc, sa privesc fara sa doresc sa fiu privita inapoi..Nu as fi putut. Desi am sperat poate sa auzi ceea ce nu zic.Dar ai tacut...nu ai mai zis vreodata nimic. 

Ai uitat atat de multe...iar poate acum vezi lucrurile intr-o panza alba si inexistente.Dar dovezi neconcrete arata cum a fost de fapt. Sunt atat de dezamagita,nu intelegi,as vrea sa intelegi...as fi vrut sa auzi,lucruri nesemnificative pe care trebuia se le auzi... Si mi-ai promis ca nu ma vei lasa sa gandesc cum gandesc.Nu ai intelege,dar mi-ai promis,crezand ca poate o sa intelegi...as fi vrut sa intelegi si sa ma auzi,nu ceea ce zic eu...ceea ce imi zice sufletul. Dar ai ramas surd,si indiferent.Crud. Orb. Departe. A trecut deja mai mult ca niciodata.

Nu vei intelege,nu vei intelege niciodata,desi mi-as dori,mi-as dori sa ma auzi!

Si asta este pentru ca uneori trebuie sa iti dai o palma singur si sa mergi mai departe.Atunci cand toate acele persoane de incredere uita de toate acele lucruri ce tie iti displac.

Nu m-am gandit.Sau poate da.Este februarie,si este 2011, poate imi doream ca lucrurile sa fie altfel...dar,nimeni nu m-a intrebat cum imi doresc eu sa fie lucrurile,pur si simplu au fost lucrate de la sine.Poate imi doream sa visez la vara ca la o perioada insorita,si sa descopar un soare mai mic printre fulgii de zapada...desi,nimeni nu ma intrebat de dorintele mele,de ceea ce vreau eu...toti au tacut si au privit ca la un film de prost gust cum viata unei persoane ia o intorsatura de 360 de grade.Iar apoi se aud replici..."hai ca poti", "este doar o faza,nu vine sfarsitul lumii".Nu ,a fost mult mai mult...cel putin pentru o persoana ca mine.Ca si cum cineva a gresit personajul. Si totusi,de ce nu ma intrebat nimeni despre dorintele mele?De ce nu am fost lasata sa am un punct de vedere?... Trebuia sa pierd sirul vietii astfel?Intr-un mod atat de haotic? 

Ha ha, nu poti sa nu razi cand vezi atat de multa incapabilitate. NU poti. Si este atat de absurd sa vezi,priviri indiferente s-au uitat la acest film...si nimeni nu a zis nimic,nimeni nu a stiut...nimeni nu a vrut sa stie...s-a povestit...si au zis "Este doar o faza,nu este prima care pateste astfel de lucruri."... Dar sa iti vezi un an intreg din viata ca pe un vis pe care iti vine sa il stergi este de'a dreptul sfasietor... Si mai patetic este faptul ca nu vrei sa il mai vezi,dar timpul, timpul iti revine in fata ochilor si nu te lasa sa faci ceea ce iti propui. 

De ce? Pentru ca egoismul si lasitatea unora este peste masura de mare!

STOP!!!!

http://www.youtube.com/watch?v=ogMNV33AhCY&feature=channel

It's like a little piece of heaven.But my heaven it's just a small lie...

 

 Nu ma poti prinde,sunt atat de departe,uitate,sunt undeva deasupra pamantului...

Cine spune ca nu pot zbura? Chiar pot. 

Cine spune ca nu ma tin de promisiuni? Mereu o fac. 

Cine zice ca poate viata mea este prea roz,prea perfecta? Nu stiu deloc cat este de defecta,defecta...perfectiunea este un defect major uneori tot timpul. De fapt perfectiunea asta o vad ei, iar ei habar nu au ce este in sufletul meu.

Cine zice ca sunt o persoana inofensiva? Nu sunt...sunt o aparenta inselatoare,o aparenta pe care mi-o urasc si eu uneori. Dar sunt om...gresesc.

Cine zice ca nu stiu ce este iubirea? Este un animal pradator,care vaneaza,si devoreaza. Nu lasa nimic sa scape.

Cine crede ca sunt diferita de alte persoane? Poate sunt, dar general vorbind...sunt aceeasi oaie intr-o turma imensa,cu nimic mai special,oricat as vrea eu sa ating diferentele fata de celelalte oi,raman aceeasi oaie,aceeaasi... 

Ce vreau? Sa raman todeauna trei metrii deasupra pamantului.  Caci acum,nu mai pot dorii nimiic din ceea ce vreau cu adevarat.Sunt restrictionata! Imi pare rau.