"Dragostea nu este în celălalt, este în noi înşine, noi o trezim. Dar pentru trezirea asta, avem nevoie de altul. Universul are sens doar cînd avem cu cine să ne împărtăşim emoţiile." Paulo Coelho

luni, 17 ianuarie 2011

The last rose in early November.


 
Era noiembrie,frigul s-a napustit cu putere asupra unui oras monoton,un oras imens unde aglomeratia predomina…unde privirile oamenilor erau posomorate si asprite de timp.
Pe mijlocul unei alei pustii si intunecate mergeau doua siluete mari…Erau doua umbre… Doua inimi unite…Doua fetze zambitoare. Doua umbre tinandu’se de mana. O iubire nascuta intr-un oras palid si anost. Infect. Desi pe chipul lor nu vedeai urmele orasului,erau undeva deasupra pamantului,undeva in lumea lor,undeva departe de privirile reci ale altora….undeva,intr-un loc doar al lor. Stiau foarte bine ca ceea ce numesc ei lumea lor,improrpriu,este ceea ce le va distruge iubirea,ca realitatea ar rupe iubirea lor frageda,si ar fi tavalita in praf si noroi…stiau ca nu ar rezista crudei realitati,de aceea au pastrat-o pentru eiascunsa in priviri inocente,atingeri,saruturi,soapte.
Era noiembrie,si doi indragostiti alergau pe o alee pustie…razand….iubind

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu