"Dragostea nu este în celălalt, este în noi înşine, noi o trezim. Dar pentru trezirea asta, avem nevoie de altul. Universul are sens doar cînd avem cu cine să ne împărtăşim emoţiile." Paulo Coelho

marți, 18 ianuarie 2011



Decembrie.


           "  Dragul meu David,stiu ca nu voi fi inca acasa atunci cand tu vei ajunge la mine asa ca m-am gandit sa iti las aceasta scrisoare ca sa iti aduci aminte de ceea ce se intampla acum trei ani in aceasta perioada.Este ciudat cum timpul schimba atat de multe…nu ?
             Astazi am trecut pe langa acel ceas unde ne-am cunoscut…Iti mai aduci aminte ? Eram atat de grabita sa ajung acasa in acea zi incat nu mai vedeam nimic in fata ochilor… Astazi m-am oprit si am privit acel ceas,m-a cuprins o nostalgie amarnica,atunci ningea ca si in aceasta zi primii fulgi de nea se aratau orasului… Tu iti mai aduci aminte  de acea zi ? Incat eram atat de grabita m-am impiedicat pe treptele scarii si am scapat toate ornamentele pe care le cumparasem pentru Craciun, asezata in genunchi aproape ca plangeam pentru aceasta intamplare,priveam cu o dezamagire totala,iar tu,totusi amuzat de situatie,m-ai ajutat sa ridic lucrurile de pe jos… Mi-ai privit ochii si mi-ai vazut privirea necajita,mi-ai zambit,nu voi uita niciodata acea privire de om care parca s-a indragostit la prima vedere,si nici o secunda nu mi-a trecut prin cap ca tu erai David,David al Ioanei,cel de care ea imi povestise atat de multe lucruri….credeam ca esti un oarecare calator care incearca sa regaseasca iubirea in acest anost oras. Intr-un mod ciudat ceasul incepe sa sune anuntand ca este ora 3,cele trei batai asurzitoare care ne-au oprit in loc si ne-au facut sa privim catre acel ceas,ca mai apoi sa ne intalnim privirile si sa incepem sa radem fara un motiv anume. Desi privirea ta aproape ma cucerise,eu,mi-am reluat fata trista privind dezamagita la toate globuletele sparte,care nu cu mult timp in urma erau nerabdatoare sa ajunga in bradul ce le astepta acasa…
 Fara sa zic un cuvant ti-ai dat seama de supararea mea…Mai iti amintesti « marea » ta replica ? 
« Cred ca am o surpriza pentru tine,care cu siguranta o sa iti placa,dar trebuie sa vi cu mine »
Nu stiam daca sa am incredere in tine,dar am facut-o,nu aveam nimic de pierdut. Apoi mi-ai spus ca te numesti David(Inca nu stiam cine esti de fapt,si ma gandeam cu ironie cat de amuzata va fi Ioana cand va afla numele acestui tip care era foarte dragut,si care se numea la fel ca si noul ei prieten care urma sa mi-l prezinte) …Nici nu banuiam ca ar fi acelas David.
Mai sti ce surpriza dulce mi-ai facut ?
M-ai dus intr-un magazin superb plin cu ornamente de Craciun,si mi-ai spus sa aleg tot ceea ce imi doresc..dar refuzasem ideea pentru ca ma simteam un pic stanjenita deoarece nici nu te cunosteam,apoi tu ai inceput sa iei de pe refaturi tot ce ti se parea frumos,nu m-ai ascultat,si ca de obicei ai facut tot ca tine… Pana la urma am acceptat aceasta surpriza din partea ta neavand incontro.
Am inceput sa vorbim,sa vorbim despre vietile noastre,si apoi la un anumit moment,ai inceput sa imi vorbesti despre prietena ta,mi-ai spus ca se numeste Ioana (am crezut ca era doar o coincidenta),iar eu am zambit si ti-am povestit despre prietena mea Ioana si despre faptul ca pe prietenul ei il cheama tot David,si ca urma sa il cunosc peste cateva zile.
Mai iti amintesti ce ai zis ?
« Tu esti Anna ?! prietena Ioanei ? » uimit fiind de situatie
«  Da » ti-am raspuns razand…tu raspunzand cu aceeasi reactie… desi in acel moment simtisem ca cerul a picat pe mine."Anna

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu